vorbeam in miez de noapte cu Darcu la telefon. Mare om,mare caracter,genial accent. Si ma certa ca nu scriu,si-i spuneam ca n-am in cap decat sex,si ca nu vreau sa scriu despre asta. El zice ca sex sells.

So here it goes:

“principala mea ocupatie e sa demitizez oamenii”,mi-a spus.
si m-a demitizat..in toate pozitiile.

Se pare ca pana la urma,eu am fost cea care l-a demitizat,considering he can’t get enough of me. over. cahhh

http://www.youtube.com/watch?v=4AhpoqTkuwY
lama de ras,barbierit de barbat,zambet ascuns.
dominat,dominata,forta, teama,orgoliu,broasca de plus
blogging,poem, ‘plec s-analizez un verb”, suvita rosie impletita

pe scurt,viata. detaliat? agonie.
uneori,in viata,ai nevoie de brate care sa te inconjoare protector.
alteori,mult mai des,ai nevoie de meaningless one-night-stands with multiple oragasms.

thank god I have a more objective point of view.

http://www.youtube.com/watch?v=ZAr1RuvyHbQ
I never drug men to get them where I want to…
I am drugs.

nu,eu m-am calit in ultimul an. eu mi-am pierdut esenta,dar am gasit alta. am decojit portocale si n-aveau samburi.
am trecut de la agonie la extaz si-am invatat ca nu am principii. mai mult,nimeni nu are.
in circumstantele potrivite,orice om poate sa faca orice. si asta nu-i transforma in niste monstri. sunt doar…aici,si fac tot ce pot in situatia data. si si-ar vinde si sufletul pentru fericire.
doar ca fericirea e perceputa prost,gresit,eronat. [pleonasm? repetitie?]
fericirea e zambetul de dimineata,de la cafea si tigara?
nu,fericirea ai gasit-o atunci cand faci ceea ce n-ai fi crezut c-o sa ajungi sa faci niciodata.
mai mult decat atat,fericirea e atunci cand constientizezi ca ai gresit,dar ca erai …fericit?

nu exista.

nu mai promit nimic. in ajun de 9 noiembrie,zi mare,mare mare,vorba aia,pe 9 noiembrie acum 20 de ani cadea zidul berlinului,mi-am pierdut busola. si sa fiu a dracu’daca mai reusesc sa o gasesc. oscilez intre multe variante,si cea pe care o vreau eu nu ma vrea,ma dau cu capul de pereti si mai trag un fum,si inca unul,si inca unul…
mi-era dor de blog ca de o parte din mine.
viata merge inainte,si,desi am lipsit mai bine de-un an,trebuie neaparat sa scriu despre valentin si mihai si dan si vlad si andrei si codru,si …si cine mai stie? trebuie sa scriu despre cum am murit. dar sunt vie,nu? sau…