nu mai promit nimic. in ajun de 9 noiembrie,zi mare,mare mare,vorba aia,pe 9 noiembrie acum 20 de ani cadea zidul berlinului,mi-am pierdut busola. si sa fiu a dracu’daca mai reusesc sa o gasesc. oscilez intre multe variante,si cea pe care o vreau eu nu ma vrea,ma dau cu capul de pereti si mai trag un fum,si inca unul,si inca unul…
mi-era dor de blog ca de o parte din mine.
viata merge inainte,si,desi am lipsit mai bine de-un an,trebuie neaparat sa scriu despre valentin si mihai si dan si vlad si andrei si codru,si …si cine mai stie? trebuie sa scriu despre cum am murit. dar sunt vie,nu? sau…

in bratele tale. Dar nu mai vreau acasa..e monoton si stupid sa stai toata ziua in casa.
vreau sa ies …si-am iesit.
live,laugh,love. just anyone,just everyone.
guess who’s back?

obsessive.
eu.
not dead,at least not yet.
dimpotriva,de-asta n-am mai fost prezenta aici,pentru ca am trait.
am exact 11 drafturi scrise,dar nepostate.
n-am murit,si nici n-am plecat. iarba rea nu piere.

si-i spune ca-i de-o frumusete aparte ,diferita de orice altceva,diferita de standardele lui..

…era ca-ntr-un vis din care nu puteam sa ma trezesc. haotic,cu lumini stralucitoare si rasete date la maxim,cu oameni diformi si oameni frumosi,tintuiti in clesti rosii de rufe.era ceata,sau era fum in camera mult prea mica. asfixianta ceata,si oameni care vorbeau in rusa. sau ceva ce semana a rusa.
era o lume ceausista si bautoare de vodka diluata cu soda caustica. si oamenii se topeau pe interior.
dar,de fapt,nu se topeau din cauza bauturii “magice”,pentru ca bautura era absint,drogul  zeilor,si ii transporta intr-o alta lume. una onirica,haotica,din care nu puteau sa evadeze,cu lumini stralucitoare ,si ceata sau fum..

si pentru ca nu stiu exact ce o sa se inteleaga din articolul asta, propun o melodie:

“Intamplator,oricine poate iubi”
                    -Feodor Dostoievski-nu stiu de ce m-am oprit pe citatul asta..asa,intamplator.