ipocrizie?
nu,eu m-am calit in ultimul an. eu mi-am pierdut esenta,dar am gasit alta. am decojit portocale si n-aveau samburi.
am trecut de la agonie la extaz si-am invatat ca nu am principii. mai mult,nimeni nu are.
in circumstantele potrivite,orice om poate sa faca orice. si asta nu-i transforma in niste monstri. sunt doar…aici,si fac tot ce pot in situatia data. si si-ar vinde si sufletul pentru fericire.
doar ca fericirea e perceputa prost,gresit,eronat. [pleonasm? repetitie?]
fericirea e zambetul de dimineata,de la cafea si tigara?
nu,fericirea ai gasit-o atunci cand faci ceea ce n-ai fi crezut c-o sa ajungi sa faci niciodata.
mai mult decat atat,fericirea e atunci cand constientizezi ca ai gresit,dar ca erai …fericit?
update despre dumnezeu
acela dintr-un post anterior.
acum are radio,si asculta toata ziua muzica in casti. in plus,a renuntat la scris romane si s-a apucat de scris caiete intregi de note muzicale. probabil ca ,daca m-as pricepe,as intelege ceva de-acolo.
P.S. nu consuma alcool niciodata,dupa cum chiar el marturiseste,intr-o romana pe care multi dintre cei care au absolvit o institutie de invatamant mai mult sau mai putin superioara nu sunt capabili s-o utilizeze
inger si demon
varianta pe muzica,geniala:
si originalul,mult mai bun.
nu,nu mananc poezie pe paine. si da,prefer o carte oricand. dar..n-ai cum sa negi un geniu. Eminovici,pe numele lui.
Inger si demon
Noaptea ‘n Doma întristata, prin lumini îngalbenite
A facliilor de ceara, care ard lânga altare -
Pe când bolta ‘n fundul Domei sta întunecoasa, mare
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,
În biserica pustie, lânga arcul în parete
Genunchiata sta pe trepte o copila, ca un înger,
Pe-a altarului icoana in de raze rosii frângeri
Palida si mohorâta maica Domnului se vede.
O faclie e infipta într-un stâlp de piatra sura,
Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind
Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind,
S-a copilei rugaciune tainic un soptit murmura.
Cufundat în întuneric, lâng-o cruce marmurita,
Într-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-asaza,
Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita.
Si barbia lui s-apasa pe al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei ros-alb
Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.
Ea un înger, ce se roaga – El un demon, ce viseaza;
Ea o inima de aur – El un suflet aposat;
El în umbra lui fatala sta-ndaratnic razimat -
La picioarele Madonei trista, sfânta Ea vegheaza.
Pe un mur înalt si rece de o marmura curata
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina -
Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenunchiata.
Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara,
Val – o negura diafanta mestecata-n stele, clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire -
Ce-ti lipseste sa fii înger? aripi lungi si constelate?
Dar ce vad? Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde,
Doua aripe de umbra catra ceruri ridicate.
O nu-i umbra ei aceea – este îngeru-i de paza,
Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana,
Peste viata-i inocenta viata lui cea sfânta plana,
Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuchiaza.
Dar de-i umbra ei aceea – atunci Ea un înger este,
Însa aripele-i albe lume-a le vedea nu poate;
Muri sfinti de-a omenirii rugaciuni îndelungate
Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste.
Te iubesc! Era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor – spre-nchinaciune el genunchi-si încovoaie
Si asculta, dus din lume, a ei dulci si timizi soapte.
……………………………………………………………………
Ea? — O fiica e de rege blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, înger, rege si femeie, –
El – rascoala în popoare a distrugerii scânteie
Si în inimi pustiite seamana gândiri rebele.
Desparititi de-a vietii valuri, între el si între dânsa -
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, un popor;
Uneori – desi arate – se-ntâlnesc si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinta lor aprinsa.
Ochii ei cei mari, albastri, de blândete dulci si moi,
Cu adânc patrund în ochii lui cei negri furtunosi,
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros -
Se iubesc – si ce departe sunt deodata amândoi!
A venit un rege palid, si coroana sa antica,
Grea de glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Si în mâna-i însceptrata, mâna ei îngusta mica.
Dar nu – mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima-i în pieptu-i, mâna ei trase-ndarat.
În a sufletului taina ea iubea. Clar si încet
Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise.
Ea-l vedea miscând poporul cu idei reci, îndraznete.
Ce puternic e! gândi ea cu-amoroasa dulce spaima,
El prezentul ei rascoala cu-a gândirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete.
El ades suit pe-o piatra cu turbare se ‘nfasoara
În stindardul ros si fruntea-i aspra-adânca, încretita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara.
…………………………………………………………..
Pe un pat sarac asuda într-o lunga agonie
Tânarul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire,
Sfârâind în aer bolnav – nimeni nu-i stie de stire,
Nimeni soarta-i n-o-mblânzeste, nimeni fruntea nu-i mângâie.
Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra odihnii-mbracate
Cu-a lui Dumnezeu numire – astazi toate-s îndreptate
Contra inimei murinde — sufletul vor sa-i sugrume!
A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? — Sa te simti neliber, mic,
Sa vezi marele-aspiratii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc în lume rele, caror nu te poti opune,
C-opunându-te la ele tu viata-ti risipesti -
Si când mori, sa vezi ca-n lume vietuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud, nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti.
Si acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasa:
Cum a intrat el in viata! Cat amor de drept si bine,
Câta sincera fratie adusese el cu sine!
Si rasplata? — Amarârea, care sufletu-i apasa.
Dar prin negurile negre, care ochii ai acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui înger,
Se asaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de plângeri
Ea-i saruta; de pe dânsii negurile se descopar -
Este Ea – Cu-o multumire adânca, ne mai simtita,
El în ochii ei se uita. Mândra-i de înduiosere,
Ceasul ultim a împaca toata viata-i de durere.
Ah! sopteste el pe moarte, cine esti ghicesc, iubita.
Am voit viata-ntreaga sa pot rascula poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis -
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pe un înger, sa ma-mpace, si-mpacarea – e amorul.
…era ca-ntr-un vis din care nu puteam sa ma trezesc. haotic,cu lumini stralucitoare si rasete date la maxim,cu oameni diformi si oameni frumosi,tintuiti in clesti rosii de rufe.era ceata,sau era fum in camera mult prea mica. asfixianta ceata,si oameni care vorbeau in rusa. sau ceva ce semana a rusa.
era o lume ceausista si bautoare de vodka diluata cu soda caustica. si oamenii se topeau pe interior.
dar,de fapt,nu se topeau din cauza bauturii “magice”,pentru ca bautura era absint,drogul zeilor,si ii transporta intr-o alta lume. una onirica,haotica,din care nu puteau sa evadeze,cu lumini stralucitoare ,si ceata sau fum..
si pentru ca nu stiu exact ce o sa se inteleaga din articolul asta, propun o melodie:
wild horses
nu stiu de unde,si nici cand a aparut fata asta.
de fapt,si ceea e ce e cel mai surpinzator,e ca eu am gasit-o pe ea. nici asta nu stiu cum.
a fost ca un search pe google ,in care tastezi ceva,si iti apare cu totul altceva. doar ca search-ul a fost in viata reala,si ceea ce am gasit ma priveste in ochi intr-un fel deloc subtil.
imi zambeste fals,spunanadu-mi ca ea stie de ce ploaia vine in picaturi,si nu in jeturi,si ca nu,n-o sa-mi explice si mie.
initial,am vrut s-o educ,sa ii demonstrez ca nu poti sa domesticesti cai salbatici. dar treptat mi-a dovedit contrariul,domesticindu-ma. si-am devenit prietena ei cea mai buna, confidenta ei,cea care n-o lasa sa cada atunci cand bea prea mult din cupele vietii.
si traiam amandoua printre sticle sparte,cioburi si scrum,fara sa ne pese prea mult de ziua de maine. de fapt,asta mi-a lasat ea: ziua de azi. si,cand a fost randul meu sa dau mai departe invataturile copilului nebun,am reusit s-o fac mai bine decat ea. dar copilul nebun s-a schimbat la 180 de grade,si nu mai crede lucrurile pe care altadata le predica.
acum vrea monoton,vrea sa se inscrie in tiparele pe care pana nu demult le spargea chiar si prin simpla ei prezenta undeva. acum lumea si-a pierdut non-culoarea,capatand nuante de curcubeu.
nu-mi ramane decat sa ii zambesc frumos si sa sper,in sinea mea,ca niciun cal salbatic nu vrea sa se lase domesticit.
imi vine sa spun..
stateam in dimineata asta ["dimineata" ca termen relativ] si-mi beam cafeaua in bucatarie,uitandu-ma pierduta la muncitorii de pe bloc. si parca ma bufneste rasul gandindu-ma la ei. noi oamenii,sunt asa patetici..unii mai mult decat altii. intamplare: sambata dimineata [din nou,"dimineata" e un termen relativ,putand insemna si 2 dupa-amiaza] au venit doi baieti sa-mi monteze nu stiu ce pervaz. de-abia ma trezisem,aratam ca dracu’ dupa o noapte nedormita,deschisesem toate usile si geamurile ca sa pot sa respir [senzatia de sufocant vine dinauntrul meu,nu de-afara] ,deci s-au auto-invitat inauntru. eu-adormita,bosumflata,oarecum mahmura,desi nu bausem nimic,ciufulita,etc. ei tineri si cu chef de zambete furate.
fac aici o mica paranteza ca sa va povestec mai exact cu ce eram imbracata,asta pentru ca acum ceva timp vorbeam cu unu’pe mess , care ma intreba cu ce-s imbracata..sick twisted little pervers. deci pijamalele mele de un verde deschis,largi cat sa mai incapa in ele inca doua ca mine,cu floricele si absolut fara nicio tenta sexy. satisfied,mister?
dar sa revenim la muncitorii mei,care de fapt nu-s ai mei,dar care se dadeau la mine intr-un fel vulgaro-comic,facandu-mi un interogatoriu amanuntit in legatura cu facultatea pe care o urmez,amici,iubit,colege de camera,nume,oras de proveninta,etc. mai urma sa ma intrebe daca port lenjerie in momentul ala si gata.
in fine..raspund sec in apatia mea totala. de fapt,raspund sec la modul general. aroganta fara limite in capu’meu.
la un moment dat,ma intreaba unul dintre ei daca am ,si citez,”i cinci”.
initial ,n-am inteles la ce se refera. cum dracu’as fi putut? doua secunde mai tarziu,neuronul meu adormit incepe sa faca sinapse si constat ca se refera la hi5. si incep sa rad,incontrolabil. evident,ei se uita la mine ca la o nebuna. dupa ce ma potolesc,le explic frumos ca nu,nu ma pasioneaza asa ceva,si ca n-am,reusind astfel sa intristez baietii. clar,dupa parerea lor,eu nu sunt o fata prea sanatoasa la cap daca n-am hi5.
pentru linistea voastra sufleteasca,o sa va spun ca am avut,si ca l-am dezactivat pentru ca..ma rog,motivele sunt evidente. uneori,cand am chef sa ma distrez,il reactivez si ma plimb pe-acolo,cautand fel de fel de poze. dar apoi il anulez din nou. recent m-am trezit cu niste mail-uri de la respectiva retea anuntandu-ma ca unii dintre voi [nu conteaza cine] ma vor in lista lor de prieteni virtuali. mi-am activat contul,le-am dat accept acolo,si l-am dezactivat din nou. va multumesc,dar conteaza mai mult ce scriu aici,decat cate poze sau comment-uri am acolo.
revenind din nou la baietii mei,tin sa va anunt cu parere de rau ca am fost mult mai aroganta decat sunt de obicei si ca n-au scos nimic de la mine. au ramas doar cu promisiunea ca “aha,ne mai vedem p’aici”. ce naiba era sa fac? 
nu mi-a priit cafeaua din dimineata asta..prea amara,desi am indulcit-o exagerat.
P.S. mai nou,ma fascineaza curvele..dar o sa vorbim despre asta alta data…